Neputinta
pretioaselor cuvinte. Noul limbaj de lemn.
Anvelopa salariala … , spatiu fiscal… ,centura de siguranta… pensii
ocupationale…, constructie politica…, daca
bugetul va permite …, motiune…., FMI, …., CCR, …., ASF..., MCC… si PLM….
Cat de prosti se presupune ca
suntem? Foarte tare prosti, parerea mea!
La scoala la care am invatat eu anvelopa era un cauciuc
nenorocit care uneori mai facea explozie si trebuia peticit.
Spatiul era ceva in care te invarti , cum ar veni eu, voi, planetele si
ce naiba ar mai fi, prin infinitul ala pe
care nu il stie nimeni , chiar daca unii pretind ca stiu.
Centura de siguranta era ceva de care ai nevoie atunci cand faci ceva
periculos. Doar de-aia ai nevoie de ceva cu titlu de siguranta. Noi facusem
deja ceva periculos. Cum ar zice ardeleanu’ din mine : “ No, acu’ e cam tarziu!
“
Si tot pe vremea cand invatam la acea scoala, pensiile insemnau ceva. Ceva
mai mult decat un baston simbolic.
Iar constructiile erau niste betoane in care ne adapostim noi acum si
incercam sa ne dam smecheri. Mai inseamna si constructiile pe care si-au pus
unii steagu’ si ne dau lectii de smecherie.
Da’ constructie politica ? Adica, pune fiecare o caramida ca in aceasta
tara sa se intample ceva ? Ceva bun
pentru tara ?
Iar cu bugetul…sa fim seriosi. Nu sunt vreun smecher in macroeconomie,
nu vreau sa vorbesc de creionul chimic, dar am ramas tot la cele cinci operatii
de baza pe care le aplica un bun economist: adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea si potriveala.
Toate acele cuvinte pretioase eu nu le-am invatat la scoala ca avand ceva in comun cu o politica
guvernamentala , chiar daca atunci nu stiam nici macar ce insemana un guvern si nici nu prea era nevoie. Cu
politica stiam ceva si banuiam oarecum ca nu era bine, dar nici pe departe nu
stiam ce urmeaza .
Ce a urmat se vede in pretioasele cuvinte. Neputinta de a face ceva cu
adevarat, toti vorbitorii “in numele
mortilor” ne ametesc intelectul cu vorbe
si cuvinte noi cu tenta de facultati straine ,toti inventeaza cuvinte care sa
ascunda cel mai simplu adevar din lume: nu vrem, nu ne pasa, vrem…da pentru
noi. Nu conteza cum se cheama acei “noi”: nomenclatura, gasca, mafie, baietii
destepti…..sunt ei.
Adevarurile ar trebui sa poata
fi spuse in cuvinte simple . Doar minciunile necesita cuvinte sofisticate , minciuni care
te lasa cu gura cascata si te fac sa te gandesti la ce naiba vrea sa spuna omu’ , cand el vrea de fapt sa iti spuna ca nu va
face pentru tine nimic si niciodata .
Nu sunt trist. Desigur dezamagit sunt, dar asta este un cliseu
nenorocit care se perpetueaza de prea multa vreme ca sa ma faca sa fiu si trist
cu adevarat. Dezamagirea mea cred ca ar merge bine cu o lamaie. Gheata e pentru
scotch whisky.
Pe de alta parte ma uit pe langa noi si sunt trist. Singurul lucru bun
e ca am facut armata. Daca e cazul , astea inca sunt abilitati adevarate.
Restul e filozofie de doi bani.
