Romania puscariabila

Romania puscariabila

Am peste 50 de ani. Nu mai sunt nici tanar si nici chiar asa frumos nu mai sunt. Liber nici atat ca am avut noroc in viata si m-am insurat. Acu’ ceva multa vreme am facut si eu lucruri.

Am… (incerc sa gasesc un cuvant potrivit : am participat e prea sec, am  luptat nu e chiar adevarat ca nu am dat in nimenea, mai mult - cand au tras nu am stat cu pieptul dezvelit  ci m-am culcat pe jos )  … pot spune doar ca am fost de fata  la o schimbare majora , numita in mod curent revolutie. Dupa aia , fiind deja neinfricat , m-am insurat.

Da’ in tot timpu’ asta am crezut ca stiu in ce tara traiesc . Eu sunt ala care si-a inceput ziua cu imn national cantat dimineata la scoala, cu fabrici si uzine, cu salam de soia si nici o masa fara peste, adus de una din cele mai mari flote ale lumii ( fosta Romania). Atunci am invatat ca am o tara si nu trebuie sa ma plang pe  la vecini. Nici chiar la aia de peste mari si tari.

Dupa aia am fost corporatist. Chiar unu’ de succes (zic eu) desi si atunci credeam ca stiu in ce tara traiesc. Chiar daca aveam sefi de peste mari si tari eu credeam in tara mea. Da’ , credeam tot felul de prostii:  credeam in dezvoltare economica, in PIB, in fonduri europene, in curs valutar stabil, in finantari pentru dezvoltare durabila si alte  bull-shituri.

Trebuie sa precizez ceva, sa nu fiu acuzat iarasi de ipocrizie ( cum am mai patit) : decizia de a renunta benevol la un sistem in care eram destul de aproape de varf o consider in continuare ca una din cele mai bune decizii care le-am luat vreodata.

Acuma, fiind batran, bolnav si decrepit am inceput sa inteleg ca nimica nu-I mai important in tara asta ca institutia statului de drept numita Puscaria.

Impartirea fostei  Romanii pe cele 8 banale regiuni de dezvoltare e deja total aiurea si iesita din context. NU, propun sa se imparta Romania pe regiuni puscariabile! Pe primul loc, cu cel mai mare buget sa fie regiunea  lu’ aia de au castigat alegerile. Si alea democratice.

Dupa aia, cum ridica unu’ clontu cum musai trebuie sa i se  mareasca bugetul ’ pe masura 666.01 “dezvoltarea mediului puscariabil din Romania “  ! Asta da corelare cu acquis-ul  comunitar.

Sa ramana doar o enclava unde sa fie ambasadele si corporatiile, ca doar cineva trebuie sa  salveze natia de corupti, hoti, infractori, plagiatori, lichele si alti abuzivi. Si pe deasupra o sa ne dea si flota inapoi, o sa ne faca autostrazile Bechtel  pe care le-am platit si nu le-am luat,  o sa ne dea Microsoft  pe saturate, si in general o sa ne faca lucruri.

Eu deja ma cam sperii de cate lucruri bune o sa ni se intample. Si m-a pus pe ganduri si o persoana mai in varsta decat mine (exista asa ceva), care a trait si al doilea razboi mondial si mi-a spus textual: Mai taci dracu’  din  gura ca  o fost o vreme  in care veneau niste “unii “ si iti luau gatu’ la tine in casa.  Si o mai zis ceva. Ca de aicea m-am cam speriat : nu suntem departe. Drept sa zic, de atunci , in afara de nevasta-mea si catel mai dorm si cu doua bate: una la usa si  una sub pat.

Dileama ianuarie 2017

Dileama 2017

M-am culcat linistit si m-am trezit nedumerit.

*Rog a se consemna contributia mea la dezvoltarea limbii naturale romane .

 Asa cum unii au inventat anvelopa salariala (adica o comuniune nenaturala intre banalul cauciuc si ceea ce se chema in mod firesc fondul de salarii), eu va propun “ dileama “. Adica o combinatie intre dilema si dileala .

Dileama : Ce vreau sa  fiu in 2017 ?  Mos Craciun sau  Semafor ? (Nota bene: iepuras nu vreau sa fiu)

Preambul: Pentru cine nu e din Timisoara, la noi in oras stalpii (de metal pentru semafoare) sunt mai desi decat copacii.Si nici copacii nu mai sunt ceea ce au fost. Avem atata metal pe strada ca mi-a facut catelu’ constipatie. Si tot mai vreau sa zic ca uneori am consateni in orasu’ in care nu m-am nascut, ce par mai interesati de blana de balena decat de fostul Temeswar.

Argumente pro/contra

Mos Craciun a fost unul din primii ofiteri sub acoperire din istorie.Adica barba, mustati,pelerina (rosie), scrisori cu ce vreau eu(atunci cred ca s-a inventat si autodenuntul), sac cu daruri, horn, reni, Ho-Ho-Ho  !!!

Ba’ chiar, eu parca tin minte ca am scris cel putin o scrisoare la Mos Craciun , da’ la semafor nu am scris.

Mos Craciun e imbracat numai in rosu. Semafoarele "are" mai multe culori. Semaforu’   poate  chiar sa se uite verde la tine. Mai exista cineva care uneori se uita verde la mine, dar nu pot sa spun cine, din cauza de zupa cu taietei.

Mos Craciun nu vine la copii care nu au fost cuminti, semaforul nu rateaza pe nimeni, vine pe la toti. Si vine atat de des, ca la mine pe strada (adica Bulevard, ce mai) am o viteza de circulatie pietonala de aproximativ 30 de pasi  la 10 minute. Adica fac 30 de pasi: semafor, Piua ! Alti 30 de pasi : semafor , Piua ! Si tot la fel, semaforu’ vine mai des dacat tramvaiul.

Chiar daca pare iesit din context sa scrii de Mos Craciun in ianuarie, nu e deloc, ca eu trebuie sa iau o decizie pana la sfarsitul anului ! Parca totusi imi place semafor: stai linistit la locu’ tau, salariu de la stat, nu tu impozit pe cifra de afaceri sau profit, ce mai, belea!

Acuma, sa nu  mai zic , daca ma fac semafor smecher am si camera de luat vederi si va mai si inregistrez !  Si pe deasupra nici nu mai trebuie sa va citesc scrisorile, cum ar trebui daca as fi Mos Craciun!

Pe de alta parte , Mos Craciun pare sa fie un proiect cu durabilitate si sustenabilitate, ca sta de foarte multi ani pe pozitie. Cu semafoarele, stiu eu ce o mai fi?

Ma mai gandesc, parca Mos Craciun e si mai apropiat ca varsta de mine, mai am si o  mica dar frumusica companie de transport, poate ma mai ajuta si renii din cand in cand, daca nu toti macar Rudolph.

Si mai e o “dileama”  care ma nedumereste plenar. Si la Mos Craciun si la semafor  s-a vorbit foarte putin despre neveste. Si acilea chiar nu e de joaca, trebui sa stiu niste lucruri inainte sa ma bag.

Amintiri din calatorie

Russia, my love

Am fost la tovarasi . Expresia nu imi apartine dar imi place al naibii’ de tare.

Toata lumea m-a intrebat , cum e? E cu blocuri de 20 de etaje, cladiri care nu intra in poza, acoperisuri in forma de ceapa aurita, e  chiar si cu zgarie nori si macarale.

Au si litere diferite dar m-am linistit cand am intrat in biserica:  cantecele sunt la fel.

In rest e curatenie. Mai zic odata : nu am vazut eu  prea multe tari, da curatenie pe strada ca in Moscova nu am vazut. Si nu numai pe strada, pe trotuare, in parcuri ci chiar si  sub poduri. Sub poduri ! In schimb  nu aveau cersetori, aurolaci  si nici vorbitori de limba indo-europeana. Eu cred ca de-aia nu sunt in UE, pentru ca nu respecta drepturile cersetorului si nici nu aplica principiul discriminarii positive.

Au si chestii bune: banuiesc ca de harnici ce sunt  au scurtat noaptea sa poti lucra mai mult.

Pe de alta parte au si chestii naspa : nu poti sa cumperi bauturi traditionale dupa ora 10,00 p.m.

In schimb au oferte cu alte produse traditionale,  valabile 24  din 24 .Cum ar fi Matrioska, toate marimile si toate modelele (blonde, brunete, remodelate,tunate, etc…) pe  alese.  As fi vrut eu sa fac o recenzie pe bune, dar am o varsta, plus o doamna cu buletin si pasaport care seamana cu al meu.

Trebuie sa mentionez ca am avut in Moscova un ghid (parea de sex feminin desi as zice mai degraba asexuat) spirt, nu altceva. Cred ca a fost campiona la motocros -  fara moto ca nu avea nevoie. Am facut intr-o zi 20 de km, cu pasu’ masurat de device-ul din dotare. Cand am ajuns seara la hotel, dupa o superba tura prin metro-ul moscovit , o inghesuiala pe cinste printre chinezii din  Piata Rosie si Kremlin, o privire la cea mai tare colectie de oua Faberge, o vizita la galeriile Tretiakov  si o plimbare printr-un super Mall cu arhitectura de muzeu (in stil neobizantin) , nu am mai putut  sa fac lucruri: adica nici macar nu am mai coborat sa beau o votca inainte de culcare.  … Cred totusi ca la Galeriile Tretiakov (arta rusa la superlativ, poate prea multe portrete- parerea mea) am fost in alta zi.

 A’  si o chestie super  tare: frigider in camera de hotel ( ****stars)  era. Era  incuiat cu CHEIA. Trebuia sa platesc 5000 ruble garantie (about 70 EUR) ca sa primesc cheia.

Trec peste primele impresii, adica Moscova (astia da tovarasi, jur ca m-am simtit mai tanar cu 30 de ani, adica ceva din 1986 ), si ajung oarecum in alta lume. Sankt Petersburg.

No, aici mi s-au terminat glumele. Nu pot sa va zic de ce, trebuie sa mergeti. Am 500 de poze si nici una nu mi se pare relevanta, asta pentru ca nici nu poate fi.  Nu poti sa aduni impreuna un muzeu ca   Ermitaj , palatele Ecaterina si Peterhof, catedrale impresionante, o croazierea fantastica pe Neva intr-o noapte care era zi, plus atatea marci de vodka. Si sa mai si vrei sa le incerci pe toate !!!

O zis unii ca e un oras muzeu, aprob din toata inima, asa e ! Si mai are si Neva, cu podurile care se ridica  noaptea, insa daca te plimbi pe faleza noaptea atentie maxima sa ramai pe partea cu hotelul daca vrei sa dormi la tine in camera!

Mi-am bagat si picioarele in Marea Baltica (golful Finic de fapt, peste balta era Finlanda). Chiar si Cercul Polar de Nord am inteles ca era pe aproape, recunosc ca m-am uitat dupa el dar nu l-am vazut.

Acuma nu pot sa nu remarc ca si rusii, ca alte natii, se lauda tot cu ce au facut oamenii pe care i-au impuscat ( ei pe Romanovi, doar ca exemplu..) si tot cu monumentele si  cladirile  construite de arhitecti italieni sau francezi.   

Si n-am zis ca am zburat cu Aeroflot. Astia da piloti. Cred ca erau scoliti pe portavioane, ca de zbor planat nu prea am avut parte. Adica turezi motoarele,  vrrruumm…. pana la plafonul de zbor si dupa aia vii tare spre pista de aterizare, aterizezi din prima si pui frana sa se pleosteasca musca pe parbriz.

Inchei optimist : daca ne mai dau astia viza si intre timp nici nu se intoarce lumea peste cap,  in Sankt Petesburg m-as mai duce,  da’ as incerca sa ajung cu  vaporu’ prin Finlanda  cand sunt noptile albe in puterea lor. Nu prea dormi dar merita. 

Primaru' semafor

Primaru’ semafor  sau “ ce-am avut si ce-am pierdut “

Am avut un oras, asa cum era el si asa cum il stiam mai toti: nu chiar model, mai un pic de istorie, mai un pic de taverne pe te miri unde, mai un pic de amestec haotic de nou si vechi, mai un pic de nervi , dar …….. DAR aveam ceva: aveam NU semafoare, ci aveam castani, tei, mai ceva salcii, aveam ceva ce nu erau “investitiile lor”. Aveam copacii nostrii, identitatea orasului construita in sute de ani!

Acum avem ce s-a dorit: Strazi si piete golase, aride, populate cu betoane, stalpi de metal, motostivuitoare, europaleti, agenti de paza, politisti locali si din cand in cand cate un copacel firav dar, DAR  avem o crestere  demografica neasteptata a polulatiei rutiere. Avem SEMAFOARE.

Revin : avem  semafoare, semafoare, semafoare, semafoare mici, mari, cu un ochi sau mai multe!!!

Ce zice primaru’ nostru (baiat cu plete, universitar, aradean, da ce’ mai conteaza?) S-a taiat un copac, sau 1000, am ras doua piete pline de istorie si apoi le-am desenat cu ciment colorat si icre urbane supradimensionate? Isi cere scuze. Ne-a  pus in loc semafoare, adica tehnologie’ , ne-a spart ! Adica sparge si ce nu trebuie. (Imi cer scuze, deja a spart). Trotuare, piete, parcuri, istorie, adica ce, ni s-au scos ochii cu ceva ziduri din vechea cetate (cinste celor ce le-au construit!) si a distrus un mit. Un mit sau un fost adevar despre o  Timisoara cu verdeata, parcuri, piete cu banci umbrite de copaci care poate i-au vazut si pe turci si ne-a lasat in loc o gramada de pietre colorate  aranjate frumos? Mai stie cineva ca despre Timisoara se spunea ca este orasul care poate fi strabatut numai prin parcuri ? Mai stie cineva cati copaci au ramas la numarul de locuitori?

Eu nu sunt un ecologist, (pestii  pe care ii prind ii mananc, nu ii arunc inapoi), si nici nu am pretentia ca mai pot sa ma schimb. DAR chiar ca m-am saturat de ecologistii de trotuar . Asa ca ecologisti tineri si frumosi, urati si batrani, sportivi sau mai putin, DAR  cu buletin de Timisoara , din suflet  va rog sa nu va mai  dati de ceasul mortii pentru nimic in timp ce chiar in timpul mandatului nostru, un fost minunat oras ajunge un experiment de urbanism prost gandit si execrabil executat .

Doar ca o observatie : Nu sunt un expert in „Municipal or urban engineering” dar am dat cu sapa si lopata la drumuri (am acte doveditoare) si un lucru tot am invatat: in principiu prima data faci drumu’ si dupa-aia pui indicatoru’, daca nu se poate altfel trebuie sa ai grija sa nu coste indicatoru mai mult ca drumu’  si daca trebuie sa spargi, incearca sa o faci o singura data.  

Eu cred ca avem o problema. Fiecare, din cand  in cand, ne refugiem in oaza noastra de verdeata departe de oras si apoi ne intoarcem sa facem bani in acelasi oras. Ne pasa de vrabii, de curcubee, de balenele albastre, ne dam ecologisti dar de locatia din cartea de identitate se pare ca nu ne prea pasa .

Nici lumea si nici orasul asta nu se salveaza daca plantezi un pom sau 100 . Poate ar fi mai bine , in primul rand sa nu stricam, taiem, spargem ceea ce  avem.

Sau poate ar fi mai bine ar fi sa-i stricam,  spargem pe cei ce incearca sa ne faca asta . Doar ca cei care ne fac asta sunt printre noi. Si noi printre ei, si nimeni nu mai stie sau se face ca nu stie care suntem noi si care sunt ei. Din pacate.

Si mai e ceva . Inteleg ca mult asteptatul racord Timisoara – Autostrada A1 se mai lasa asteptat. Chiar asa, de ce sa ne foloseasca o iesire directa spre  autostrada ? Mai bine ne inghesuim prin Remetea sau ne strambam masinile prin mega-iesirea Dumbravita-Giarmata  spre autostrada Timisoara-Arad.

Apropo, am condus pe cineva din alta tara spre autostrada Timisoara-Arad (prostia mea) si am fost intrebat la un moment dat, cand trebuia sa faca loc printre gropi si o basculanta: Asta e spre autostrada? Esti sigur? Nu i-am raspuns, m-am prefacut ca am ceva in gat. De fapt nu m-am prefacut, chiar aveam ceva in gat : un colaj de injuraturi autohtone foarte greu de tradus .

DAR dupa o pertinenta analiza cost/oportunitate se vede clar ca avem nevoie de semafoare. Si semafoare nu oricum, sa fie la drum drept, sa le vada tot omu’ din 50 in 50 de m. Si nu unul, sa fie macar doua trei semafoare pe acelasi stalp (nota bene: stalp aproape sigur plasat in locul unui copac).

Daca esti in Timisoara si nu ai atentie distributiva si nu esti si un fel de Napoleon rutier, te-ai dat  dracu’ cu atatea semafoare, pe unu’ sigur il ratezi. Pun pariu ca urmatoarea miscare o sa fie ca toata politia (rutiera, nerutiera, locala si ce o mai fi ea) trebuie dea amenzi la fiecare semafor, scuze o sa amendeze trecatoru’ nu semaforu’ , altfel nu se justifica investia .  Atunci sa vezi incasari la bugetul local !

Pai, daca pana la iesirea pe autostrada facem 30 minute cu masina, apoi de ce sa nu facem  30 de minute si de la Catedrala (adica Mitropolitana ) pana la piata Iosefin, ca doar toata zona e sit  istoric si cum sa ramana ea fara minim 50 de semafoare ? Am mai cetit pe un baiat care spunea : “D-le, Primaru’ nost’ e cel mai adevarat : multe semafoare e civilizatie, acuma daca nu merge softu’ care le controleaza ce treaba are Primaru’ ?” Eu zic ca are, ca de-aia e Primar.

Mama, am zis soft , sa vezi aici lucrare, sa vezi ce „Microsoft” de Banat o sa avem!

Inteleg din suflet ca bugetul local nu se umple cu galeata de pe Bega ci din sufletu’ contribuabilului cu buletin sau CUI de pe Bega. Dar, bugetu zic’, nici mic nu e, avand in vedere pe unde, cat si cum se duc banii. Mai pricep si ca nu se pot face toate deodata si ca se vrea sa fie repede.

Imi aduc aminte ca o vreme nu s-a facut nimic (s-a aplicat doar legea conservarii masei : bunurile sau transformat din proprietatile unora mai multi  in banii altora mai putini).

Apoi a fost o pauza . Apoi s-a inceput ceva. Apoi s-a facut ceva incet si prost. Acum se face  mai repede si mai prost.

Pe de alta parte,  nu putem face totusi  prima data ceea ce ne trebuie in timpul mandatului nostru si apoi alte mofturi de primar ?  Chiar semaforizate!