sâmbătă, 4 februarie 2017

Romania puscariabila



Romania puscariabila

Am peste 50 de ani. Nu mai sunt nici tanar si nici chiar asa frumos nu mai sunt. Liber nici atat ca am avut noroc in viata si m-am insurat. Acu’ ceva multa vreme am facut si eu lucruri.
Am… (incerc sa gasesc un cuvant potrivit : am participat e prea sec, am  luptat nu e chiar adevarat ca nu am dat in nimenea, mai mult - cand au tras nu am stat cu pieptul dezvelit  ci m-am culcat pe jos )  … pot spune doar ca am fost de fata  la o schimbare majora , numita in mod curent revolutie. Dupa aia , fiind deja neinfricat , m-am insurat.

Da’ in tot timpu’ asta am crezut ca stiu in ce tara traiesc . Eu sunt ala care si-a inceput ziua cu imn national cantat dimineata la scoala, cu fabrici si uzine, cu salam de soia si nici o masa fara peste, adus de una din cele mai mari flote ale lumii ( fosta Romania). Atunci am invatat ca am o tara si nu trebuie sa ma plang pe  la vecini. Nici chiar la aia de peste mari si tari.

Dupa aia am fost corporatist. Chiar unu’ de succes (zic eu) desi si atunci credeam ca stiu in ce tara traiesc. Chiar daca aveam sefi de peste mari si tari eu credeam in tara mea. Da’ , credeam tot felul de prostii:  credeam in dezvoltare economica, in PIB, in fonduri europene, in curs valutar stabil, in finantari pentru dezvoltare durabila si alte  bull-shituri.
Trebuie sa precizez ceva, sa nu fiu acuzat iarasi de ipocrizie ( cum am mai patit) : decizia de a renunta benevol la un sistem in care eram destul de aproape de varf o consider in continuare ca una din cele mai bune decizii care le-am luat vreodata.

Acuma, fiind batran, bolnav si decrepit am inceput sa inteleg ca nimica nu-I mai important in tara asta ca institutia statului de drept numita Puscaria.

Impartirea fostei  Romanii pe cele 8 banale regiuni de dezvoltare e deja total aiurea si iesita din context. NU, propun sa se imparta Romania pe regiuni puscariabile! Pe primul loc, cu cel mai mare buget sa fie regiunea  lu’ aia de au castigat alegerile. Si alea democratice.
Dupa aia, cum ridica unu’ clontu cum musai trebuie sa i se  mareasca bugetul ’ pe masura 666.01 “dezvoltarea mediului puscariabil din Romania “  ! Asta da corelare cu acquis-ul  comunitar.

Sa ramana doar o enclava unde sa fie ambasadele si corporatiile, ca doar cineva trebuie sa  salveze natia de corupti, hoti, infractori, plagiatori, lichele si alti abuzivi. Si pe deasupra o sa ne dea si flota inapoi, o sa ne faca autostrazile Bechtel  pe care le-am platit si nu le-am luat,  o sa ne dea Microsoft  pe saturate, si in general o sa ne faca lucruri.

Eu deja ma cam sperii de cate lucruri bune o sa ni se intample. Si m-a pus pe ganduri si o persoana mai in varsta decat mine (exista asa ceva), care a trait si al doilea razboi mondial si mi-a spus textual: Mai taci dracu’  din  gura ca  o fost o vreme  in care veneau niste “unii “ si iti luau gatu’ la tine in casa.  Si o mai zis ceva. Ca de aicea m-am cam speriat : nu suntem departe. Drept sa zic, de atunci , in afara de nevasta-mea si catel mai dorm si cu doua bate: una la usa si  una sub pat.

duminică, 22 ianuarie 2017

Dileama ianuarie 2017



Dileama 2017

M-am culcat linistit si m-am trezit nedumerit.

*Rog a se consemna contributia mea la dezvoltarea limbii naturale romane .

 Asa cum unii au inventat anvelopa salariala (adica o comuniune nenaturala intre banalul cauciuc si ceea ce se chema in mod firesc fondul de salarii), eu va propun “ dileama “. Adica o combinatie intre dilema si dileala .

Dileama : Ce vreau sa  fiu in 2017 ?  Mos Craciun sau  Semafor ? (Nota bene: iepuras nu vreau sa fiu)

Preambul: Pentru cine nu e din Timisoara, la noi in oras stalpii (de metal pentru semafoare) sunt mai desi decat copacii.Si nici copacii nu mai sunt ceea ce au fost. Avem atata metal pe strada ca mi-a facut catelu’ constipatie. Si tot mai vreau sa zic ca uneori am consateni in orasu’ in care nu m-am nascut, ce par mai interesati de blana de balena decat de fostul Temeswar.

Argumente pro/contra

Mos Craciun a fost unul din primii ofiteri sub acoperire din istorie.Adica barba, mustati,pelerina (rosie), scrisori cu ce vreau eu(atunci cred ca s-a inventat si autodenuntul), sac cu daruri, horn, reni, Ho-Ho-Ho  !!!
Ba’ chiar, eu parca tin minte ca am scris cel putin o scrisoare la Mos Craciun , da’ la semafor nu am scris.
Mos Craciun e imbracat numai in rosu. Semafoarele "are" mai multe culori. Semaforu’   poate  chiar sa se uite verde la tine. Mai exista cineva care uneori se uita verde la mine, dar nu pot sa spun cine, din cauza de zupa cu taietei.
Mos Craciun nu vine la copii care nu au fost cuminti, semaforul nu rateaza pe nimeni, vine pe la toti. Si vine atat de des, ca la mine pe strada (adica Bulevard, ce mai) am o viteza de circulatie pietonala de aproximativ 30 de pasi  la 10 minute. Adica fac 30 de pasi: semafor, Piua ! Alti 30 de pasi : semafor , Piua ! Si tot la fel, semaforu’ vine mai des dacat tramvaiul.

Chiar daca pare iesit din context sa scrii de Mos Craciun in ianuarie, nu e deloc, ca eu trebuie sa iau o decizie pana la sfarsitul anului ! Parca totusi imi place semafor: stai linistit la locu’ tau, salariu de la stat, nu tu impozit pe cifra de afaceri sau profit, ce mai, belea!
Acuma, sa nu  mai zic , daca ma fac semafor smecher am si camera de luat vederi si va mai si inregistrez !  Si pe deasupra nici nu mai trebuie sa va citesc scrisorile, cum ar trebui daca as fi Mos Craciun!

Pe de alta parte , Mos Craciun pare sa fie un proiect cu durabilitate si sustenabilitate, ca sta de foarte multi ani pe pozitie. Cu semafoarele, stiu eu ce o mai fi?
Ma mai gandesc, parca Mos Craciun e si mai apropiat ca varsta de mine, mai am si o  mica dar frumusica companie de transport, poate ma mai ajuta si renii din cand in cand, daca nu toti macar Rudolph.

Si mai e o “dileama”  care ma nedumereste plenar. Si la Mos Craciun si la semafor  s-a vorbit foarte putin despre neveste. Si acilea chiar nu e de joaca, trebui sa stiu niste lucruri inainte sa ma bag.