Astenia de primăvară, autostrăzi, alcool si Feng Shui
Cică vine
primăvara. Şi ce, au venit şi autostrăzile? De fapt, chiar ştiu câteva autostrăzi
care au inceput să vină dar s-au retras înapoi. Şi culmea, autostrăzile alea nu erau nici
alcoolice, nu aveau nici cancer, nici boli venerice si nici E. coli intr-o formă
sau alta. Şi culmea culmilor, autostrăzile alea nu erau nici chiar pensionare.
Doar că autostrăzile de care zic au Bugati Veyron. Ori un Bentley, Maybach,
Ferrari, Porsche sau Mercedes. Sau toate la grămadă.
Adică
autostrăzile alea nu erau dintre alcoolicii, fumătorii, pensionarii şi toţi ăilalţi
care trebuie să moară acasă ca să nu cheltuie banii contribuabilului onest. Ieri
am citit pe unu, prostia mea, care zice că o făcut ceva în camera de gardă din
spital şi o mai avut şi vreme să calculeze
cât il costă pe statu’ ăsta alcoolicii. Şi io dat că se manancă din buget
25 de milioane de Euro, deşi drept ar fi fost să ne spună că s-a băut din
buget.
Dar facem
iertare întrucât se bazează pe un studiu din 2012, chiar dacă o scris el articolu’
în februarie 2016. Contribuabilu’ onest s-ar întreba însă şi câti medici au
plecat din ţara asta începând din 2012. Oarecum şi din cauza alcoolului. O mai
ţineţi minte pe aia cu: statul nu poate, nu e o dramă că pleacă medicii şi profesorii?
Doar că asta e cu SPP şi e la secret.
Plus că deşi am 50+ ani
mă socot prea tânăr să înghit mesaje despre cheltuielile mele (gestionate de
stat prin sistemele de asigurări) cu unii mai amărâţi decât mine. De aici până
la Mein Kampf nu-i decât o virgulă. Adică, după amărâţi punem virgula şi zicem:
nebuni, alcoolici, fumători şi pensionari. Sau şi mai simplu: ăia care nu
sunt de acord cu mine şi mă mai şi incurcă. Lăsaţi bolnavii, săracii şi pensionarii să iasă din sistem!
Votantu’conteaza !
Revenind la
autostrăzi, sunt unele care umblă creanga. Adică merg pe unde nu era drumul
lor, pleacă de unde nu trebuie şi ajung unde nu era nevoie. O fi ceva şi cu Feng Shui doar că de aici până
în China sunt 7.000 de km. Plus boscheţii (un fel de corupţi de natură vegetală)
si Marele Zid chinezesc (în ţara din care scriu
zidu’ are alt nume dar funcţionează).
De exemplu pe
autostrada Timişoara - Arad, la care
ajungi nu de pe Calea Aradului cum te-ai fi gândit ci de pe Calea Lipovei (şi
ajungi doar dacă ştii, că indicatoare de
autostradă nu avem, şi atunci când în sfârşit le vezi oricum nu-ţi mai folosesc
la nimic că deja eşti pe autostradă)
sunt mai multe curbe şi dealuri decât poate să işi aducă aminte
Austro-Ungaria din zilele ei bune. Autostrada asta urcă, coboară şi se curbează
chiar si in mama ei de câmpie. Acuma, chiar dacă îmi plac curbele naturale, păcat
totuşi că nu există un articol în codul penal care să incrimineze inventarea
formelor de relief.
Şi ca să nu
uit de unde am plecat, chiar dacă am astenie, E PRIMAVARĂ. Chiar dacă şi primăvara
e doar un anotimp. Adică trecător. Dragostea e aia care are mai multe timpuri.
Adică şi trecut, şi prezent şi viitor.
Şi suntem şi
noi pe aici. Aşa, firavi şi vai şi amar sau cum om fi noi, un buchet de flori
mai putem dărui. De primăvară.
