A doua picatura de amintire

Inceputuri, partea a II-a.

Teapa. Nu o sa zic nimic despre ce parea a fi  interesant. Cu alte cuvinte:  calitatea nu e repetabila.

Revenim la varsta de 20 ani.

Eram ce eram si nu mai sunt, adica mecanic. Oricat as vrea si oricat de smecher as fi .

In viata in care autobuzele mergeau cu mineri in Valea Jiului si o zapada de 2 metri  nu constituia o problema nationala , eu ma iubeam cu o autofreza. Adica ea deasupra eu dedesupt, sau sub ea …sau sper ca se intelege.

Viata frumoasa, muntele era munte, zapada sclipitoare, luna se holba la mine, eu ma holbam la o baie de ulei care tocmai se crapase. Crapau si pietrele de ger ce era dar asta nu  avea nici o treaba cu degetele mele inclestate pe o cheie (pentru cunoscatori , tubulara de 14 cu clicket ). Dadeam la cheie si era frumos. M-am ales cu niste amintiri extraordinare ,pe care vi le impartasesc acum,  inclusiv cu o durere de spate pe care o retin pentru mine.

De fapt, in afara de astea m-am mai ales cu ceva. O recunoastere a unor (as zice abilitati, dar pe vremea aia nu se purta) calitati necesare sa inaintez in functie. Adica mecanic, categoria a II-a.  Mi s-a propus sa ma ocup de coordonarea  unui canal din hala  de reparatii.Trecusem  de 20 de ani si deja ma simteam din nou aproape smecher. Apoi am vazut adevarul gol golut.

 Stie cineva cum te uiti la  o cisterna de emulsie, din aia care toarna lipici negru pe asfalt si trebuie reparata , atunci cand tocmai ai o salopeta noua , ai 20 de ani si mai vrei si sa ai o fata umana si unghii curate seara ? Eu stiu.

Atunci am vrut sa imi rup capu’.

Nu am facut-o si ma bucur pentru asta. Apoi am fost avansat .Tot mecanic, dar mai destept.

Ma simteam bine, eram inteles si apreciat , caram o trusa de scule egala cu greutatea mea de atunci  si cred ca tot in acea vreme am facut cunostinta cu o chestie foarte  periculoasa: simteam ca lumea are nevoie de mine.

Ca o paranteza, daca va intalniti cu asta , faceti dupa cum vreti.Oricum nu mai scapati.

Picatura de aminitire

O picatura de amintire 

Sa fiu al naibii daca eu sunt un frustrat, antisocial sau neinteles. Doar ca uneori parca as vrea si eu sa vad unul enervat ca mine. Sau mai rau ! Da  sa nu fie de la televizor.

Ca o mica paranteza , anul asta o sa am onoarea sa fac 50 de ani. S-ar putea sa fie si de aici ceva. Nu cred neaparat dar nici nu exclud.

Imi aduc aminte de un film de pe vremea cand il ingrijeam pe calu' lui Decebal , film care se chema:  
"Atunci i-am condamnat pe toți la moarte".  

Eu vreau sa va povestesc despre: " De ce am vrut sa le rup  capu' !"

Si ca sa folosesc niste clisee deja consacrate in  Box Office , incep cu :

INCEPUTURI.

Aveam 17 ani, daca suflai pe mine nu mai trebuia slujba de inmormantare ca nu aveai ce aduna.   Am plecat in armata. Mecanizate : TAB-uri  si tancuri. Toata lumea  a zis ca fac armata in locul altuia.
Nu l-am cunoscut pe acel altul dar a fost  primul la care am vrut sa ii rup capu'.
In rest a fost bine. Am cules porumb, cartofi, ceapa cat sa hranesc toate armatele  din Europa de est  in urmatorii 50 de ani. Dupa 18 luni am reintrat in circuitul natural .

Aveam 19 ani, facusem armata, eram smecher. Lucram muncitor necalificat. Am fost smecher pana cand a trebuit sa dau la lopata 8h pe zi cu niste baieti aproape de pensie si 4 clase. Baieti care mi-au dat clasa la lopata. Si lor am vrut sa le rup capu' .

Aveam 20 ani, am trecut de la lopata la trusa de scule. De mecanic. Eram din nou smecher. Intr-o zi un mecanic mai smecher decat mine cu vreo 20 de ani ma roaga: Nu vrei tu sa desfaci furtunul ala de  presiune ca eu am alta treaba? Eu neavand alta treaba l-am desfacut si mi-am luat in fata vreo 10  litri de ulei.
 Si lui am vrut sa ii rup capu'.

As putea continua cu anul in care am cunoscut-o pe sotia mea. Nu am mai fost smecher.