Astenie de primăvară

Astenia de primăvară, autostrăzi, alcool si Feng Shui 

Cică vine primăvara. Şi ce, au venit şi autostrăzile? De fapt, chiar ştiu câteva autostrăzi care au inceput să vină dar s-au retras înapoi. Şi culmea, autostrăzile alea nu erau nici alcoolice, nu aveau nici cancer, nici boli venerice si nici E. coli intr-o formă sau alta. Şi culmea culmilor, autostrăzile alea nu erau nici chiar pensionare. Doar că autostrăzile de care zic au Bugati Veyron. Ori un Bentley, Maybach, Ferrari, Porsche sau Mercedes. Sau toate la grămadă. 

Adică autostrăzile alea nu erau dintre alcoolicii, fumătorii, pensionarii şi toţi ăilalţi care trebuie să moară acasă ca să nu cheltuie banii contribuabilului onest. Ieri am citit pe unu, prostia mea, care zice că o făcut ceva în camera de gardă din spital şi o mai avut şi vreme să  calculeze cât il costă  pe statu’ ăsta alcoolicii. Şi io dat că se manancă din buget 25 de milioane de Euro, deşi drept ar fi fost să ne spună că s-a băut din buget.

Dar facem iertare întrucât se bazează pe un studiu din 2012, chiar dacă o scris el articolu’ în februarie 2016. Contribuabilu’ onest s-ar întreba însă şi câti medici au plecat din ţara asta începând din 2012. Oarecum şi din cauza alcoolului. O mai ţineţi minte pe aia cu: statul nu poate, nu e o dramă că pleacă medicii şi profesorii? Doar că asta e cu SPP şi e la secret.

Plus că deşi am 50+ ani mă socot prea tânăr să înghit mesaje despre cheltuielile mele (gestionate de stat prin sistemele de asigurări) cu unii mai amărâţi decât mine. De aici până la Mein Kampf nu-i decât o virgulă. Adică, după amărâţi punem virgula şi zicem: nebuni, alcoolici, fumători şi pensionari. Sau şi mai simplu: ăia care nu sunt de acord cu mine şi mă mai şi incurcă. Lăsaţi bolnavii, săracii  şi pensionarii să iasă din sistem! Votantu’conteaza !  

Revenind la autostrăzi, sunt unele care umblă creanga. Adică merg pe unde nu era drumul lor, pleacă de unde nu trebuie şi ajung unde nu era nevoie.  O fi ceva şi cu Feng Shui doar că de aici până în China sunt 7.000 de km. Plus boscheţii (un fel de corupţi de natură vegetală) si   Marele Zid chinezesc (în ţara din care scriu zidu’ are alt nume dar funcţionează).   

De exemplu pe autostrada  Timişoara - Arad, la care ajungi nu de pe Calea Aradului cum te-ai fi gândit ci de pe Calea Lipovei (şi ajungi  doar dacă ştii, că indicatoare de autostradă nu avem, şi atunci când în sfârşit le vezi oricum nu-ţi mai folosesc la nimic că deja eşti pe autostradă)  sunt mai multe curbe şi dealuri decât poate să işi aducă aminte Austro-Ungaria din zilele ei bune. Autostrada asta urcă, coboară şi se curbează chiar si in mama ei de câmpie. Acuma, chiar dacă îmi plac curbele naturale, păcat totuşi că nu există un articol în codul penal care să incrimineze inventarea formelor de relief.

Şi ca să nu uit de unde am plecat, chiar dacă am astenie, E PRIMAVARĂ. Chiar dacă şi primăvara e doar un anotimp. Adică trecător. Dragostea e aia care are mai multe timpuri. Adică şi trecut, şi  prezent şi viitor.

Şi suntem şi noi pe aici. Aşa, firavi şi vai şi amar sau cum om fi noi, un buchet de flori mai putem dărui. De primăvară.