vineri, 19 februarie 2016

Şoferi de cuvinte, tehnocraţi şi Leonardo da Vinci



Cum am făcut  şcoala de şoferi de cuvinte sau tehnocraţi
Mai nou,  o grămadă de lume  (ordonată sau nu, de prieteni sau neprieteni ) mă tot intreabă unde am făcut eu şcoala de şoferi de cuvinte. Adică şcoala de vorbe scrise.
Intrebare:  Aţi văzut un film cu James Bond  incepand din 1964 incoace,  adică de la Goldfinger (Sean Connery), trecand prin 1989 Licence to Kill (Timothy Dalton), 1995 GoldenEye (Pierce Brosnan) şi până la 2015 Spectre (Daniel Craig) ?
Dacă aţi văzut, să ştiţi că eu nu eram chiar acolo. Nici nu aveam cum să fiu, pentru că ăia au invăţat de la mine. Dacă scoateţi din context pistolu’ (şi unele forme unduitoare…) eu eram tehnocratu’ din spate. Doar că nu pot să vă zic direct. 
Da’ am motive să cred că sunt tehnocrat :
1. Stiu cum să mă prefac că sunt deştept. Stiu şi cum să simulez că sunt prost.
2. Stiu cum să mă prefac că mă doare când nu mă doare nimic .
3. Stiu cum să folosesc cuvinte care nu contează  ca să vorbesc despre  lucruri pe care nu le inteleg.
4. Stiu sa fac pe nebunu’ cand vorbesc in numele statului.
5. Stiu sa imi imit semnătura şi să definesc in cuvinte mici şi simple numele meu.
6. Dacă e cazul, ştiu tot ce vreau altii să stiu. Si mai pun şi de la mine.
7. Pot să vorbesc la telefon cu două persoane in acelaşi timp. Sunt Napoleon.
8. Cunosc legile in detaliu. Stiu detalii care nu sunt in lege si le aplic. Detaliile. 
Am si motive pe invers. Nu pot să fiu tehnocrat pentru că :
1. Nu am salariu aşa de mare.  
2. Nu pot sau nu vreau să dau vina pe alţii.
3. Imi place varza călită.
4. Nu pot să completez declaraţia de avere pentru că nu inţeleg cuvântul  de după declaraţie.
5. Imi iubesc ţara. Nu mai durează mult până când această afirmaţie va fi considerată un viciu.
Momentan nu mai am motive, dar am  unele  indicii:
Dacă o să intrati intr-un sfant lăcaş, o să vedeţi arhangheli şi heruvimi zugrăviţi in chip de prim tehnocraţi. In schimb  foarte rar o să il vedeţi zugrăvit  pe Sf. Petru. Ala cu cheile . Nu vă intreb dacă ştiti de ce el nu apare. Aşa cum nu vă intreb nici de Herodot.  Istoria nu se scrie ci  se repetă.Cheile rămân.
De regulă se spune că nu contează cine votează , contează cine numară. Eu aş zice, chiar dacă se supără Leonardo  da Vinci : nu contează cine pictează , contează cine  amestecă culorile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu