10 Motive

10 motive

I. 10 motive pentru care as vrea  sa fiu pitbull.

1. Vreau sa latru si sa ma uit urat.

2. Vreau sa musc  si sa nu mi se intample nimic .

3. Vreau sa ma apere organizatii umanitare.

4. Vreau sa fiu antrenat pentru misiuni speciale.

5. Vreau sa fiu periat si sa mi se spuna ca sunt pisica.

6. Vreau lesa de la Giorgio Armani.

7. Vreau sa fiu medaliat de ambasade straine.

8. Vreau sa mor agatat de gatul cuiva.

9. Vreau pensie speciala.

10. Vreau sa fiu pe lista. 

II. 10 motive pentru care as vrea  sa fiu ungur

1. Vreau sa cumpar paduri in Romania.

2. Vreau sa vand paduri din Romania .

3. Vreau sa se duca dracu’ francul elvetian.

4. Vreau sa ridic garduri daca vreau.

5. Vreau sa am reprezentanti  obraznici si  si impertinenti.

6.  Vreau sa nu vorbesc  limba engleza.

7. Vreau sa am autostrazi.

8. Vreau sa am propriile mele izvoare termale.

9. Vreau sa ii injur pe toti si sa fiu pro European.

10. Vreau sa am ce vreau. 

III. 3 motive pentru care vreau .

1. Vreau altceva.

2. Vreau sa am indicatoare pe care sa le inteleg.

3. Vreau o natiune.

O picatura de filozofie.

Neputinta pretioaselor cuvinte. Noul limbaj de lemn. 

Anvelopa salariala … ,  spatiu fiscal… ,centura de siguranta… pensii ocupationale…,  constructie politica…, daca bugetul va permite …, motiune…., FMI, …., CCR, …., ASF...,  MCC…  si PLM….

Cat de prosti se presupune ca suntem? Foarte tare prosti,  parerea mea!

La scoala la  care  am invatat eu anvelopa era un cauciuc nenorocit care uneori mai facea explozie si trebuia peticit.

Spatiul era ceva in care te invarti , cum ar veni eu, voi, planetele si ce naiba ar mai fi,  prin infinitul ala pe care nu il stie nimeni , chiar daca unii pretind ca stiu.  

Centura de siguranta era ceva de care ai nevoie atunci cand faci ceva periculos. Doar de-aia ai nevoie de ceva cu titlu de siguranta. Noi facusem deja ceva periculos. Cum ar zice ardeleanu’ din mine : “ No, acu’ e cam tarziu! “

Si tot pe vremea cand invatam la acea scoala, pensiile insemnau ceva. Ceva mai mult decat un baston simbolic.

Iar constructiile erau niste betoane in care ne adapostim noi acum si incercam sa ne dam smecheri. Mai inseamna si constructiile pe care si-au pus unii steagu’ si ne dau lectii de smecherie.

Da’ constructie politica ? Adica, pune fiecare o caramida ca in aceasta tara sa se intample ceva ?  Ceva bun pentru tara ?

Iar cu bugetul…sa fim seriosi. Nu sunt vreun smecher in macroeconomie, nu vreau sa vorbesc de creionul chimic, dar am ramas tot la cele cinci operatii de baza pe care le aplica un bun economist: adunarea, scaderea,  inmultirea,  impartirea si potriveala.

Toate acele cuvinte pretioase eu nu le-am  invatat  la scoala ca avand ceva in comun cu o politica guvernamentala , chiar daca atunci nu stiam nici macar  ce insemana  un guvern si nici nu prea era nevoie. Cu politica stiam ceva si banuiam oarecum ca nu era bine, dar nici pe departe nu stiam ce urmeaza .

Ce a urmat se vede in pretioasele cuvinte. Neputinta de a face ceva cu adevarat,  toti vorbitorii “in numele mortilor”  ne ametesc intelectul cu vorbe si cuvinte noi cu tenta de facultati straine ,toti inventeaza cuvinte care sa ascunda cel mai simplu adevar din lume: nu vrem, nu ne pasa, vrem…da pentru noi. Nu conteza cum se cheama acei “noi”: nomenclatura, gasca, mafie, baietii destepti…..sunt ei.

Adevarurile  ar trebui sa poata fi spuse in cuvinte simple . Doar minciunile  necesita cuvinte sofisticate , minciuni care te lasa cu gura cascata si te fac sa te gandesti   la ce naiba vrea sa spuna omu’ ,  cand el vrea de fapt sa iti spuna ca nu va face pentru tine nimic si  niciodata .

Nu sunt trist. Desigur dezamagit sunt, dar asta este un cliseu nenorocit care se perpetueaza de prea multa vreme ca sa ma faca sa fiu si trist cu adevarat. Dezamagirea mea cred ca ar merge bine cu o lamaie. Gheata e pentru scotch whisky.

Pe de alta parte ma uit pe langa noi si sunt trist. Singurul lucru bun e ca am facut armata. Daca e cazul , astea inca sunt abilitati adevarate.

 Restul e filozofie de doi bani.

A doua picatura de amintire

Inceputuri, partea a II-a.

Teapa. Nu o sa zic nimic despre ce parea a fi  interesant. Cu alte cuvinte:  calitatea nu e repetabila.

Revenim la varsta de 20 ani.

Eram ce eram si nu mai sunt, adica mecanic. Oricat as vrea si oricat de smecher as fi .

In viata in care autobuzele mergeau cu mineri in Valea Jiului si o zapada de 2 metri  nu constituia o problema nationala , eu ma iubeam cu o autofreza. Adica ea deasupra eu dedesupt, sau sub ea …sau sper ca se intelege.

Viata frumoasa, muntele era munte, zapada sclipitoare, luna se holba la mine, eu ma holbam la o baie de ulei care tocmai se crapase. Crapau si pietrele de ger ce era dar asta nu  avea nici o treaba cu degetele mele inclestate pe o cheie (pentru cunoscatori , tubulara de 14 cu clicket ). Dadeam la cheie si era frumos. M-am ales cu niste amintiri extraordinare ,pe care vi le impartasesc acum,  inclusiv cu o durere de spate pe care o retin pentru mine.

De fapt, in afara de astea m-am mai ales cu ceva. O recunoastere a unor (as zice abilitati, dar pe vremea aia nu se purta) calitati necesare sa inaintez in functie. Adica mecanic, categoria a II-a.  Mi s-a propus sa ma ocup de coordonarea  unui canal din hala  de reparatii.Trecusem  de 20 de ani si deja ma simteam din nou aproape smecher. Apoi am vazut adevarul gol golut.

 Stie cineva cum te uiti la  o cisterna de emulsie, din aia care toarna lipici negru pe asfalt si trebuie reparata , atunci cand tocmai ai o salopeta noua , ai 20 de ani si mai vrei si sa ai o fata umana si unghii curate seara ? Eu stiu.

Atunci am vrut sa imi rup capu’.

Nu am facut-o si ma bucur pentru asta. Apoi am fost avansat .Tot mecanic, dar mai destept.

Ma simteam bine, eram inteles si apreciat , caram o trusa de scule egala cu greutatea mea de atunci  si cred ca tot in acea vreme am facut cunostinta cu o chestie foarte  periculoasa: simteam ca lumea are nevoie de mine.

Ca o paranteza, daca va intalniti cu asta , faceti dupa cum vreti.Oricum nu mai scapati.

Picatura de aminitire

O picatura de amintire 

Sa fiu al naibii daca eu sunt un frustrat, antisocial sau neinteles. Doar ca uneori parca as vrea si eu sa vad unul enervat ca mine. Sau mai rau ! Da  sa nu fie de la televizor.

Ca o mica paranteza , anul asta o sa am onoarea sa fac 50 de ani. S-ar putea sa fie si de aici ceva. Nu cred neaparat dar nici nu exclud.

Imi aduc aminte de un film de pe vremea cand il ingrijeam pe calu' lui Decebal , film care se chema:  
"Atunci i-am condamnat pe toți la moarte".  

Eu vreau sa va povestesc despre: " De ce am vrut sa le rup  capu' !"

Si ca sa folosesc niste clisee deja consacrate in  Box Office , incep cu :

INCEPUTURI.

Aveam 17 ani, daca suflai pe mine nu mai trebuia slujba de inmormantare ca nu aveai ce aduna.   Am plecat in armata. Mecanizate : TAB-uri  si tancuri. Toata lumea  a zis ca fac armata in locul altuia.
Nu l-am cunoscut pe acel altul dar a fost  primul la care am vrut sa ii rup capu'.
In rest a fost bine. Am cules porumb, cartofi, ceapa cat sa hranesc toate armatele  din Europa de est  in urmatorii 50 de ani. Dupa 18 luni am reintrat in circuitul natural .

Aveam 19 ani, facusem armata, eram smecher. Lucram muncitor necalificat. Am fost smecher pana cand a trebuit sa dau la lopata 8h pe zi cu niste baieti aproape de pensie si 4 clase. Baieti care mi-au dat clasa la lopata. Si lor am vrut sa le rup capu' .

Aveam 20 ani, am trecut de la lopata la trusa de scule. De mecanic. Eram din nou smecher. Intr-o zi un mecanic mai smecher decat mine cu vreo 20 de ani ma roaga: Nu vrei tu sa desfaci furtunul ala de  presiune ca eu am alta treaba? Eu neavand alta treaba l-am desfacut si mi-am luat in fata vreo 10  litri de ulei.
 Si lui am vrut sa ii rup capu'.

As putea continua cu anul in care am cunoscut-o pe sotia mea. Nu am mai fost smecher.

Credite picatura cu picatura

Picatura de credit , sau politica de astazi a bancilor  : credite picatura cu picatura. 

Va promiteam ultima data ca o sa spun cateva ceva despre ce e bine si ce nu e bine sa faci atunci cand soliciti un credit.  Am c-am intarziat si sunt convins ca ati prins deja  cate ceva de la fiica presedintelui.

In  fapt,  desi cred ca subiectul in sine  era interesant , nu era totusi  bine ales pentru situatia actuala . Ar fi ca si cum am vorbi de “ funie in casa spanzuratului”. Ce credite? Ce facilitati de finantare?  Cum adica nu e nici o vraja ? Nu exista in momentul de fata in Romania ( si cred ca nici altundeva aiurea ) o banca care sa mai  aiba cu adevarat o politica orientata spre creditare, sau macar ceva  apetit pentru asta.

Ramasitele de facilitati  de credit  aruncate de banci din cand in cand catre segmentul  de persoane  fizice mai toate au in spate  politici guvernamentale firave care fie ofera bancilor  bani mai ieftini – pe care acestea  sa ii vanda mai departe clientilor ,  fie ofera garantii suplimentare pentru unele tipuri de credite ( garantii cam dubioase daca ma intrebati pe mine, si nu din cauza intentiei , ci din cauza persoanelor care le-au pus in practica) 

Nu mi-e dor deloc de perioada in  care unele banci aruncau pe toate drumurile credite pe baza unui buletin sau a unui bilant suspect . Ma deranjeaza doar ca  acum au uitat cum au dat acele credite si incearca sa puna  exclusiv pe seama clientilor deteriorarea structurii portofolului de credite . Mai pe romaneste se plang de cresterea volumului restantelor inregistrate la creditele acordate   - adica a asa numitor credite neperformante .

Credeti-ma pe cuvant : NU iti trebuie  multa stiinta , 10 volume de norme de creditare , 3 departamente si  20 de semnaturi ca sa poti lua o decizie de creditare corecta.  Iti trebuie  doar o doza rezonabila de bun simt, putina corectitudine si, daca se poate ,  ceva  atasament fata de institutia pe care o reprezinti. Atat. Cine mai crede ca au vreo importanta indicatorii financiari,  analizele  de risc si simularile cele mai sofisticate  atunci cand nu poti garanta ceva  sigur  nici pentru urmatoarele 30 de  zile ? 

O decizie de creditare corecta trebuie sa se bazeze pe convingerea ca au fost puse toate intrebarile care trebuiau puse iar raspunsurile primite sustin capacitatea de rambursare a imprumutului . Si , poate cel mai important lucru, exista  sentimentul ca se si doreste rambursarea creditului. 

Sa revenim putin la mult mediatizatul credit al fiicei presedintelui, ca nu ma pot abtine.  Eu cred  ca decizia de creditare a fost corecta si asta pentru ca sunt  convins ca  acest credit va fi rambursat si nu va creea probleme bancii . Ce a lipsit insa, a fost bunul simt in ceea ce priveste punerea in practica a deciziei. Aici a gresit dupa parerea mea presedintele CEC-ului , ca a preferat sa lase niste nepriceputi banuiesc, sa instrumenteze dosarul. Nu este posibil sa parcurgi toate procedurile birocratice in doar 5 zile oricat de mult te-ai grabi.  Si mai e si problema garantiei, mai ales cand e vorba de teren agricol. Asa se face ca o decizie corecta in sine devine o operatiune supusa suspiciunii doar pentru ca a fost impachetata prost si cineva nu a stiut sau  nu a avut curajul sa isi faca treaba pana la capat.

Ca   o mica concluzie , atunci cand discutati cu un bancher despre un credit,  ganditi-va ca trebuie sa il convingeti de doua lucruri :  ca puteti sa rambursati imprumutul si  chiar si doriti sa faceti  asta. Si NU il presati. Indiferent cum va numiti.

Cum ne alegem banca.

Am uitat sa va spun ceva important  despre banci:

In general  nu exista banci foarte bune sau foarte proaste. Exista insa angajati ai lor !!! Wowwww!!!

 5 Sfaturi privind alegerea bancii

1.O banca mare sau o banca mai mica?  Nu o sa gasesti niciodata banca, mai mica sau mai mare, straina sau nu,  care sa cumuleze cele mai bune dobanzi la depozite,  cea mai tare oferta de creditare,  cel mai mic cost,  operatiuni  efectuate  in cel mai scurt timp si totodata   angajati care sa iti zambeasca sau macar sa nu te certe pentru ceva ce ai facut sau nu ai facut si trebuia sa faci, nu ai stiut si trebuia sa stii.

Bancile mari au o oferta de servicii mult mai cuprinzatoare din toate punctele de vedere  insa de regula  lucreaza pe baza unor tipare prea putin flexibile iar  transferul deciziei spre poli de putere  tot mai indepartati de clientul de la ghiseu  genereaza o depersonalizare severa a  serviciilor oferite .

2.Nu te imprastia in prea multe banci. Incearca sa-ti aduci  majoritatea operatiunilor (fie ele multe sau putine ) la o singura banca . Asa poti avea un istoric mai consistent si ai o sansa sa avansezi de la un simplu numar de cont la statutul de client. Vremea turismului bancar si a goanei dupa clienti a cam trecut , asa ca nu va mutati de la o banca la alta decat daca aveti motive serioase.

3.Distanta fata de banca nu ar trebui sa reprezinte un criteriu de alegere, daca vorbim de operatiuni curente.   Oricum nu prea are rost sa te deplasezi pana la banca si sa gasesti uneori caserii aglomerate fie din cauza efectuarii de servicii nespecific bancare (ex.plata facturi utilitati), fie furnizarii la nesfarsit de informatii specific bancare  care in mod normal ar trebui sa se faca la un ghiseu personalizat pentru asta. De aceea  recomand  folosirea  unui serviciu de Internet banking ( multe banci il au gratuit pentru persoane fizice) si cel putin a unui card ( daca mai exista cineva care nu are). Astfel poti  elimina complet deplasari inutile si ai un bun control asupra conturilor tale.

4. Facilitatile de credit  acordate de banca ta iti pot  limita optiunile de alegere  si a altei banci. Totusi, nu uita ca, asa cum am mai spus, banca NU “Te ajuta!” , banca “Te imprumuta!” . Chiar si bugetul Romaniei  are uneori nevoie de o “centura de siguranta”. Nu  iti recomand sa faci  ceva  cu rea vointa,  rea intentie sau sa fii suspicios fata de banca ta.  Fii doar precaut.

5.  Alege banca care ti se potriveste . Daca nu a ales altcineva in locul tau, ar trebui sa gasesti o banca pentru care nu esti doar un numar de cont ci si un client. Asa ca  in afara de tariful de comisioane sau oferta de creditare,  uita-te putin si la  angajatul de la ghiseu. Face si el parte dintre  acele persoane  care pot sa iti  strice ziua sau uneori sa o faca  mai buna.  Asa ca poate banca potrivita ar trebui sa fie aceea  care nu te costa mai mult decat alte banci pentru servicii similare si esti multumit si de combinatia dintre  costul serviciilor prestate si calitatea personalului .

In picatura urmatoare :  Ce trebuie si ce nu trebuie sa faci cand soliciti un credit bancar .

Prima picatura - Despre banci

Te salut o , tu  lume online!

Aud ,vad si citesc de multa vreme  emisiuni TV, opinii sau comentarii   privind bancile, cu  cele bune si cele rele si am gasit si destule grozavenii si aiureli , asa ca  am hotarat sa incerc a face ceva, uzand de ce cred  ca  am invatat sau inteles in multi  ani petrecuti de o parte sau alta a baricadei.

Astazi, prima ta picatura de banking : 5 Lucruri pe care trebuie sa le stiti despre banci.

1.Bancherul  nu este prietenul tau. Menirea lui acolo este sa faca bani, de regula multi. Bancile nu sunt institutii de binefacere . Binecunoscuta vorba ca “bancherul  iti da umbrela cand e soare si o cere inapoi cand ploua “ are un mare sambure de adevar ! Atitudinea bancherului atunci cand te imprumuta nu semana cu tonul pe care iti cere banii inapoi. Si atentie, deliberat unele servicii sunt  externalizate catre neprofesionisti care atunci cand suna nu le pasa daca vorbesc cu tine , cu soacra sau fetita ta.

 2.Bancile nu “clocesc banii” . Orice banut depus de tine este reinvestit in credite sau alte tipuri de finantari cu grad mai mic sau mai mare de risc . Evident ca intr-un caz extrem nici o banca nu ar putea  onora retragerea tuturor depozitelor intr-un interval scurt de timp . Exista totusi politici europene, parghii si  institutii financiare care vegheaza ca acest lucru sa nu se intample. Si mai exista si plafonul de garantare de 100.000 EUR per client per banca, valabil in toate tarile UE.  

 3. Fara banci nu se poate. Incepand cu babilonieni, greci, cruciati, venetieni , englezi,  lasand la o parte sistemul american de produse financiare impachetate sofisticat dar profituri iluzorii  si continuand  cu lumea in care traim acum , avem nevoie de banci, de operatiunile lor si  de banii de care dispun. Politica bancilor din tara ta poate influenta  modul in care traiesti tu , seful tau, seful sefului tau, firma ta , orasul si tara in care traiesti.

 4. Banca ta contribuie la CV-ul tau. Incepand de la deschiderea primului tau cont si emiterea primului card pe numele tau , conturile  tale bancare te vor insoti toata viata ca CNP-ul. Direct sau indirect, informatii despre succesele sau caderile tale , despre  viata ta privata cu  hobby-urile sau apucaturile   tale vor fi reflectate de  imaginea conturilor tale. Si sa nu uitam de Centrala riscului de Credit.

 5. Bancherul tau nu este totusi  seful tau. (evident  exceptand cazul in care lucrezi pentru el). Tratati banca ca pe un posibil partener, chiar daca la nivele diferite si chiar daca nu intotdeauna loial.  Nu va lasati intimidati sau  coplestiti de sarmul si aura superioara emanate de coafura sau freza perfecta, pantofii lustruiti oglinda  si costumele de firma stropite cu parfumuri scumpe . Din pacate, uneori s-ar putea sa nu gasiti acolo oaza de intelepciune sau intelegerea  la care va asteptati.

Si sa  nu uit : Aveti mare grija la exprimarile “buruienoase” , pe care le-am auzit in spatiul public chiar si de la personaje de la care aveam oarece pretentii, de genul : ‘’ trebuie sa  fac un credit”

 Un credit NU <<se face>> ! Un credit se solicita, se cere, sau daca vreti sa fiti mai sofisticati puteti sa aplicati  pentru un credit. Puteti  totusi face o multime de  alte lucruri.

In  picatura urmatoare :  5 Sfaturi despre cum sa iti alegi banca.